Autenticitatea cristalelor: teste fizice și optice
Inspecția vizuală găsește indicii; testele gemologice întreabă dacă obiectul se comportă așa cum ar trebui să se comporte materialul propus. Indicele de refracție, caracterul optic, pleocroismul, densitatea relativă, spectrul de absorbție, reacția ultravioletă, duritatea, exfolierea, magnetismul și conductivitatea verifică fiecare o interacțiune diferită cu lumina, masa, forța, căldura sau câmpul. Niciun rezultat nu este o sentință universală. Scopul este să se determine materialul de bază, să se dezvăluie contradicțiile și să se înțeleagă ce întrebări despre origine, prelucrare, locație sau structură necesită încă microscopie sau analiză de laborator.
Principii scurte
Proprietatea gemologică este utilă doar dacă se notează instrumentul, starea probei, orientarea și incertitudinea. Tabelele oferă intervale de comparație, nu valori magice. Variația naturală, soluția solidă, prelucrarea, incluziunile, porozitatea, temperatura și tehnica de măsurare pot modifica rezultatul.
Ce pot — și ce nu pot — determina testele fizice și optice
Dovezi directe ale materialului
RI, SG, reacția optică, spectrul și structura microscopică consecvente pot determina cu mare încredere specia minerală, sticla, materialul organic, agregatul sau imitația fabricată.
Dovezi de construcție
Margini neașteptate, reacții optice mixte, densitate inconsistentă, bază, acoperire sau fluorescență separată pot dezvălui dublete, triplete, fisuri umplute, material reconstruit și obiecte mixte.
Dovezi de tratament
Unele tratamente modifică reacția UV, spectrul, RI-ul suprafeței, aspectul incluziunilor, conductivitatea sau distribuția fluorescenței. Altele lasă proprietățile de bază aproape neschimbate.
Dovezi de proveniență
Caracteristicile obișnuite rareori diferențiază o potrivire naturală de una sintetică, deoarece ambele aparțin aceleiași specii. Pot fi necesare semne de creștere, chimia elementelor urme, spectroscopie și date comparative de laborator.
Dovezi ale locației
Proprietățile principale determină de obicei materialul de bază, nu mina sau țara. Proveniența geografică este o concluzie comparativă de laborator, bazată pe incluzii, chimie, spectre și proveniență.
Următorul pas justificat
Setul de proprietăți ar trebui să arate ce întrebări sunt rezolvate și ce test ar aduce informații noi. Repetarea unui test slab nu înlocuiește alegerea unei metode mai precise.
Secvență consecventă de teste gemologice
Cel mai eficient proces începe cu observații minim invazive și folosește fiecare rezultat pentru a alege următorul test. Nu toate obiectele pot sau trebuie să fie supuse fiecărei măsurători.
- 1. Definiți afirmația. Separați identitatea materialului, proveniența naturală sau sintetică, prelucrarea, locația și construcția.
- 2. Examinați înainte de a măsura. Documentați starea, lustruirea, montura, acoperirile, îmbinările, incluziunile, porozitatea și suprafețele potrivite pentru contact.
- 3. Alegeți proprietatea de identificare potrivită. Indicele de refracție este foarte util pentru pietrele libere lustruite; alte obiecte pot începe cu polarizarea, spectrul sau microscopie.
- 4. Determinați comportamentul optic. Folosiți birifracția, reacția la polariscope, figura optică, pleocroismul și dublarea imaginii, când este aplicabil.
- 5. Măsurați densitatea când este sigur. SG hidrostatic poate separa materiale asemănătoare, dar obiectele fragile nu trebuie expuse la apă.
- 6. Adăugați dovezi de lumină selectivă. Notați spectrul de absorbție, fluorescența cu undă lungă și undă scurtă, fosforescența și fenomenele optice mobile.
- 7. Evaluați proprietățile fizice fără a le deteriora. Folosiți scara existentă, fracturile, luciul, contextul de tenacitate, magnetismul, conductivitatea și comportamentul termic, nu teste distructive.
- 8. Opriți sau aprofundați investigația. Când identitatea este clară, indicați limitele rămase. Pentru prelucrare delicată, proveniență, chimie urmară sau separarea natural-sintetică, folosiți un laborator calificat.
Pregătiți proba și locul de lucru
Calitatea măsurării începe înainte de afișajul instrumentului. Murdăria, uleiul, suprafața de contact ciobită, aerul prins, iluminarea instabilă, cântarele necalibrate sau compozitul ascuns pot transforma cifrele care par precise în înșelătoare.
Proba curată și documentată
Fotografiați mai întâi obiectul neatins. Îndepărtați doar reziduurile sigure de pe suprafață, apoi uscați complet. Notați reparațiile, umpluturile, acoperirile, matricea, baza, fisura, adezivii și metalul.
Iluminare neutră
Folosiți lumină albă controlată pentru culoare și lucru cu instrumentele. Iluminarea mixtă a camerei, pereții colorați și procesarea automată a camerei distorsionează comparația.
Instrumente calibrate
Verificați refractometrul cu un standard cunoscut, confirmați zero pe scară și repetabilitatea, examinați polarizatoarele și verificați balanțele cu greutăți etalon.
Suprafață de contact adecvată
Refractometrul necesită o suprafață plată lustruită care să atingă sigur prisma. Cabochonurile curbate, cristalele aspre, acoperirile și pietrele fixate pot permite doar o citire punctuală sau deloc.
Manipulare controlată
Folosiți o cârpă curată, pensete adecvate pentru obiect, o tavă moale și un recipient cu apă fără orificiu de scurgere. Amprentele și pietrele căzute sunt surse evitate de erori și deteriorări.
Fișă de date scrisă
Înainte de interpretare, notați valorile inițiale. Includeți orientarea, citirile repetate, limita instrumentului, incertitudinea și orice motiv pentru care măsurarea poate fi nesigură.
Indicele de refracție: baza obișnuită pentru identificarea pietrelor prețioase
Indicele de refracție, prescurtat RI, descrie cât de mult încetinește și schimbă direcția lumina într-un material. Refractometrul pentru pietre prețioase nu urmărește raza vizibilă refractată prin piatră; el măsoară limita unghiului critic creată de reflexia internă totală la prisma instrumentului.
Piatra, lichidul și prisma
O cantitate foarte mică de lichid de contact cu indice de refracție ridicat unește optic suprafața plată lustruită cu prisma refractometrului. Limita umbrei se citește pe scala instrumentului în iluminare monocromatică.
Citirea uneia sau a două valori
Materialele uniaxiale oferă de obicei o singură limită de umbră. Cristalele biaxiale, în orientarea favorabilă, oferă două valori. Rotirea arată dacă se mișcă una sau ambele valori.
| Comportamentul observat al refractometrului | Interpretare posibilă | Verificări înainte de a trage concluzii |
|---|---|---|
| O limită clară, fixă la rotire | Material uniaxial sau un singur indice al unei pietre biaxiale, vizibil în orientare limitată. | Înclinați și rotiți; confirmați cu polariscopul, figura optică și intervalul probabil al materialului. |
| Două limite: una fixă, cealaltă mobilă | Comportament tipic uniaxial când sunt prezente atât indicii ordinari, cât și extraordinari. | Notați citirile maxime și minime și calculați dublarea refracției. |
| Două limite, ambele variind cu orientarea | Comportament tipic biaxial pe fațete lustruite diferite. | Căutați valori principale, natura optică și sistemul cristalin compatibil. |
| Bandă largă neclară sau punct | Agregat, cabochon, suprafață curbată, contact slab, uzură a suprafeței sau mai multe orientări ale cristalelor. | Curățați zona de contact, folosiți tehnica punctiformă și măriți limitele incertitudinii. |
| Fără limită sub limita scalei | Piatra poate avea RI înalt, contact insuficient, suprafață nepotrivită, iluminare neadecvată sau defecțiune a instrumentului. | Verificați un standard cunoscut, contactul, orientarea suprafeței, luciul, SG și alte teste pentru RI înalt. |
| Citiri diferite pe suprafețe diferite, depășind dublarea așteptată | Structură compozită, acoperire, agregat mixt, peliculă de suprafață sau contact slab. | Examinați marginile și îmbinările mărite și repetați în zone curate. |
Pe ecrane înguste, derulați tabelul orizontal.
Intervalul instrumentului
Majoritatea refractometrelor standard pentru gemene nu pot afișa valori mai mari de aproximativ 1,81. Pentru diamant, cubic zirconia, moissanit și valori înalte de zircon sunt necesare alte metode.
Accesul la suprafață
O suprafață plată, lustruită, neacoperită oferă cel mai bun contact. Curburile fațetei, ciobiturile, cojirea, ceara, acoperirea sau asprimea pot extinde sau deplasa limita.
Limitele lichidului de contact
Lichidul poate pătrunde în pori, fisuri, linii de adeziv, material organic, acoperiri sau pietre montate. Folosiți cea mai mică cantitate practică și evitați obiectele nepotrivite.
Temperatura și calibrarea
Temperatura instrumentului, a prismei, a lichidului de contact și a probei afectează precizia. Verificați etalonul și notați citirile, în loc să vă bazați pe memorie.
Intervale de compoziție
Gemenele de solid soluție, cum ar fi granatul, turmalina, berilul și zirconul, pot acoperi intervale semnificative de RI. Valoarea trebuie comparată cu chimia și alte proprietăți.
Identitate, nu origine
Cristalele naturale și cele crescute în laborator din același tip au de obicei același interval RI. Originea necesită dovezi de creștere și compoziție.
Dublă refracție, refracție dublă, dublarea imaginii și dispersie
Acești termeni descriu fenomene optice diferite. Dublă refracție este o proprietate numerică a materialelor anizotrope. Refracția dublă este divizarea luminii în două raze. Dublarea imaginii este dublarea vizibilă a marginilor fațetelor din spate sau incluziunilor. Dispersia este descompunerea luminii albe în culorile spectrului.
Poate da două margini apropiate ale refractometrului și o dublare puțin vizibilă. Cuarțul și berilul sunt exemple bine cunoscute.
Adesea ajută la identificare și în șlefuirile potrivite poate crea o dublare vizibilă. Corindonul și topazul se încadrează în intervalul mic-mediu.
Peridotul, circonul și în special calcitul pot dubla clar fațetele din spate, incluziunile sau liniile imprimate.
O piatră birefringentă de-a lungul axei optice poate comporta ca unirefringentă. Rotiți și înclinați înainte de a trage concluzii.
O piatră superficială sau o orientare nefavorabilă a fațetelor poate ascunde dublarea chiar și când birefringența este mare.
Diamantul și circonul cubic arată o „foc” spectral puternic, deși sunt unirefringente; birefringența nu măsoară dispersia.
| Observație optică | Ce confirmă asta | Ce poate imita sau masca |
|---|---|---|
| Două margini de umbră ale refractometrului | Comportament anizotrop și birefringență măsurabilă. | Contact slab, câteva granule, strat sau punct neclar. |
| Dublare vizibilă a fațetelor pavilionului | Dublare medie sau mare favorabilă orientării. | Reflexii, deteriorări ale fațetelor, îmbinare compozită sau vizionare de-a lungul axei optice. |
| Sclipiri puternice irizate | Posibilă dispersie mare împreună cu o șlefuire adecvată. | Strat, difracție, peliculă de suprafață, joc de culori sau artefacte ale camerei. |
| Nu există dublare vizibilă | Poate fi unirefringent sau slab birefringent. | Dimensiune mică, șlefuire superficială, focalizare slabă, dublare mică sau imagine în direcția axei optice. |
Polariscope, natura optică și semnul optic
Polariscope-ul plasează piatra între două filtre polarizatoare încrucișate. Pe măsură ce obiectul se rotește, comportamentul luminozitate-întuneric dezvăluie dacă este izotrop, anizotrop, agregat sau tensionat. Conoscopul poate arăta o figură de interferență aproape de axa optică.
Reacția polarizatoarelor încrucișate
Rotiți piatra la 360 de grade, schimbând orientarea acesteia. Observați dacă rămâne întunecată, clipind de patru ori, rămâne larg luminată sau arată benzi de tensiune în mișcare.
Figuri de interferență
Figura uniaxială centrată arată adesea o cruce și culori concentrice; figura biaxială se descompune în izogire curbate când piatra se rotește. Figuri parțiale sau decentrate sunt obișnuite.
| Comportamentul polariscopului | Categorie probabilă | Notă importantă |
|---|---|---|
| Întunecat pe toată rotația | Cristal cubic uniaxial sau material amorf. | O piatră DR aliniată cu axa optică poate rămâne de asemenea întunecată; înclinați și repetați. |
| Se schimbă de patru ori între lumină și întuneric | Un singur cristal cu dublă refracție. | Pietrele foarte întunecate, bogate în incluziuni sau slab transparente pot fi dificil de evaluat. |
| Rămâne luminos sau pătat | Agregat de multe granule sau fibre orientate diferit. | Tensiunea puternică în sticlă sau cristale cubice poate crea un răspuns larg similar. |
| Lumină ondulată, în dungi încrucișate sau mozaicată | Dublă refracție anormală cauzată de tensiune. | Tipul modelului ajută, dar singur nu determină sticla, granatul sau spinelul. |
| Figură de interferență clară | Caracter optic uniaxial sau biaxial aproape de axa optică. | Calitatea figurii depinde de orientare, transparență, dimensiune și tehnica observatorului. |
Legătura cu simetria cristalului
Cristalele din sistem cubic sunt izotrope. Cristalele trigonal, tetragonal și hexagonal sunt uniaxiale; cele ortorombice, monoclince și triclince sunt biaxiale.
Excepția agregatului
Roca sau agregatul fibros are multe orientări cristaline și poate rămâne luminos sau prezenta un aspect pătat, nu o figură optică clară.
Atenție la axa optică
O piatră DR poate părea întunecată când este privită de-a lungul axei optice. Înainte de a o numi uniaxială, verificați mai multe orientări.
Dovezi de tensiune
Sticla prezintă adesea tensiuni ondulate, iar unele granate și spineluri au modele anormale caracteristice. Comparați cu RI, spectrul și microscopul.
Semn optic
Semnul pozitiv sau negativ descrie indicii relative principale de refracție. Necesită observare controlată a figurii și nu trebuie ghicit după culoare.
Limitări ale monturii
Metalul poate bloca lumina transmisă sau poate împiedica orientarea utilă. Piatra poate rămâne doar preliminar clasificată până când este scoasă în siguranță din montură.
Pleocroism și dichroscop
Pleocroismul apare atunci când un cristal anizotrop colorat absoarbe lungimi de undă diferite în direcții de vibrație diferite. Dichroscopul separă cele două componente polarizate pentru a le putea compara alăturat, rotind gema.
Sunt disponibile două culori principale pleocroice. Turmalina, corindonul și berilul prezintă adesea o culoare direcțională utilă.
Sunt disponibile trei culori principale. Tanzanitul și iolitul pot prezenta un contrast direcțional deosebit de puternic.
Sticla, spinelul, granatul, diamantul și cubic zirconia nu pot prezenta pleocroism cristalinografic, deși zonarea și reflexiile pot imita schimbarea.
Pietrele palide pot arăta un contrast mic. Pietrele închise pot necesita o direcție de vizionare subțire sau lumină transmisă puternică.
Tăietorii orientează turmalina, tanzanitul, iolita, kunzitul și alte pietre prețioase pentru a evidenția, amesteca sau estompa culorile pleocroice alese.
Pleocroismul restrânge opțiunile, dar singur nu determină originea naturală sau tratamentul.
| Observație | Interpretare | Confuzie posibilă |
|---|---|---|
| Dichroscopul arată două culori clar diferite | Cristal anizotrop colorat cu pleocroism vizibil. | Vizionare prin două zone colorate diferit sau prin compozit consolidat cu bază. |
| Aceeași culoare în ambele ferestre | Material izotrop, pleocroism slab sau orientare nefavorabilă. | Culoare palidă, piatră mică, iluminare mixtă sau vedere în direcția axei optice. |
| O fereastră este întunecată, cealaltă mai luminoasă | Absorbție selectivă puternică într-o direcție de vibrație. | Iluminare neuniformă, extincție sau piatră fixată parțial acoperită. |
| Culoarea se schimbă doar când sursa de lumină se mișcă | Poate fi reflexie, stratificare, bază sau fenomen optic, nu pleocroismul culorii corpului. | Fixarea metalică, peliculă irizată, labradorescență sau balansul alb al camerei. |
Densitatea relativă și cântărirea hidrostatică
Densitatea relativă, prescurtată SG, exprimă densitatea în raport cu apa. Este deosebit de utilă când obiecte asemănătoare ca aspect au aceeași culoare și luciu, dar compoziții foarte diferite. Rezultatul este fiabil doar în măsura în care sunt fiabile eșantionul, cântarele, suspendarea și controlul bulelor.
Asigurați-vă că contactul cu apa este adecvat
Nu scufundați obiecte poroase, solubile, pulbere, înșirate, lipite, umplute, cu bază, goale, reparate, antice sau instabile.
Cântăriți obiectul uscat în aer
Folosiți cântare calibrate cu o rezoluție suficientă. Notați greutatea inițială și așteptați până când citirea se stabilizează.
Suspendați complet obiectul în apă
Țineți-l sub suprafață fără a atinge vasul. Folosiți un fir sau un coș cât mai ușor și practic și evaluați contribuția lor.
Îndepărtați fiecare bulă de aer vizibilă
Bateți ușor sau frecați suspensia. Bulele prinse în găurile de foraj, denivelări, goluri, matrice aspră sau sub coș creează rezultate fals mai mici.
Notați greutatea scufundată
Stabilizați suspensia departe de pereții vasului și de apa în mișcare. Repetați măsurătoarea schimbând poziția.
Calculați și comparați intervalul
Folosiți formula, evaluați precizia măsurării și comparați cu intervalele materialelor, nu cu o singură valoare exactă din manual.
Bule de aer
Crește flotabilitatea și face ca SG calculat să fie prea mic. Golurile, găurile de foraj, suprafețele aspre și agregatele poroase sunt deosebit de sensibile.
Porozitate și absorbție
Apa pătrunsă în pori modifică volumul aparent și poate deteriora sau întuneca temporar obiectul. Rezultatul măsurării poate fluctua.
Matrice și compozite
Cristalul pe matrice, dubletul, materialul umplut cu rășină sau piatra fixată în metal oferă densitatea întregului obiect, nu doar a pietrei vizibile.
Rezoluția cântarului
Pentru pietre mici sunt necesare cântare mai precise, deoarece diferența de greutate scufundată este mică. Ultima cifră vizual stabilă poate depăși totuși precizia semnificativă.
Temperatura și lichidul
Densitatea și tensiunea superficială a apei variază în funcție de temperatură și impurități. Pentru lucrări obișnuite folosiți apă curată în condiții controlate de cameră.
Măsurători repetate
Potrivirea după schimbarea poziției este mai valoroasă decât o singură valoare care pare exactă. Notați dispersia și starea obiectului.
Spectru de absorbție vizibil și spectroscop manual
Spectroscopul descompune lumina care trece prin piatră sau se reflectă de pe ea în lungimile de undă componente. Liniile întunecate, benzile înguste, zonele largi de absorbție și tăieturile arată ce părți ale luminii vizibile sunt eliminate de material înainte ca restul lungimilor de undă să ajungă la ochi.
Semnele legate de crom confirmă rubinul, smaraldul, alexandritul, turmalina cromată și alte materiale, atunci când proprietățile principale ale materialului coincid.
Cobaltul poate colora sticla, spinelul sintetic, spinelul natural și alte materiale. Spectrul identifică mai ușor elementul colorant decât originea naturală.
Fierul creează diferite spectre în peridot, acvamarin, safir, turmalină, granat și multe alte pietre prețioase.
Absorbția legată de mangan, în funcție de bază, poate confirma rodocrozitul, spesartina, morganitul, kunzitul sau sticla.
Spectrele bogate în linii pot apărea în zircon, apatită, fluorită, materiale sintetice și unele sticle.
Culoarea palidă, traseul scurt al luminii, absorbția slabă, opacitatea sau suprapunerea benzilor largi pot face spectrul manual neclar.
| Factor tehnic | De ce este important | Îmbunătățire |
|---|---|---|
| Traseul luminii | Absorbția crește când lumina trece printr-o cantitate mai mare de material. | Priviți prin direcția transparentă cea mai lungă, dar nu faceți câmpul prea întunecat. |
| Orientare | Gemenele pleocroice pot arăta spectre diferite în direcții diferite. | Rotiți piatra și notați ce direcție produce fiecare caracteristică. |
| Sursă de lumină | O sursă cu spectru neregulat poate imita lungimi de undă lipsă. | Folosiți o sursă continuă adecvată și comparați fără piatră. |
| Fisură și focalizare | O fisură largă contopește liniile; o fisură îngustă poate reduce prea mult luminozitatea. | Reglați cel mai bun echilibru între rezoluție și intensitate. |
| Fluorescență | Emisia puternică poate adăuga linii strălucitoare sau poate suprima absorbția. | Schimbați direcția luminii sau folosiți filtre și comparați cu comportamentul UV. |
| Material opac | Transmiterea poate fi imposibilă. | Dacă este cazul, folosiți spectre de lumină reflectată sau spectroscopie avansată. |
Fluorescență și fosforescență ultravioletă
Examinarea UV gemologică compară emisia vizibilă cu excitare standardizată cu undă lungă și undă scurtă. Observația include culoarea, intensitatea, distribuția, timpul de reacție și orice strălucire — nu doar dacă piatra „strălucește“.
Comparați lungimile de undă
Lămpile cu undă lungă și undă scurtă stimulează procese electronice diferite. Umplutura, acoperirea, sectoarele de creștere sintetică sau defectele legate de încălzire pot contrasta mai puternic la o anumită lungime de undă.
Distribuție și strălucire
Fluorescența concentrată în fisurile de pe suprafață poate dezvălui umplutura. Fosforescența este înregistrată imediat după stingerea lămpii, incluzând durata și culoarea.
Chimia activatorilor și inhibitori
Elementele urme și defectele pot crea sau suprima luminescența. Două pietre de același tip pot reacționa diferit din cauza diferențelor chimice.
Contrast de prelucrare
Încălzirea, iradierea, umplerea, albirea, impregnarea cu polimer și acoperirea pot modifica reacția sau pot crea fluorescență în zone specifice.
Suprapunerea naturală și sintetică
Ambele pot fluoresce puternic, slab sau deloc. Modelele sectoarelor de creștere și spectrele extinse diferențiază mai bine decât simpla strălucire.
Condiții de observare
Folosiți o cutie de observare întunecată, o probă curată, o distanță fixă, adaptare controlată a ochilor și o scală descriptivă standard.
Siguranța instrumentului
UV cu undă scurtă poate dăuna ochilor și pielii. Folosiți o lampă închisă, echipament de protecție și nu priviți niciodată direct sursa deschisă.
Interferențe de montare
Adezivii, folia, emailul, acoperirile, oxizii metalici și reziduurile de curățare pot fluoresce mai puternic decât piatra prețioasă.
Duritate, tenacitate, clivaj, fractură și stabilitate
Durabilitatea nu este un singur număr. Duritatea descrie zgârierea, tenacitatea — rezistența la fractură, iar stabilitatea — rezistența la schimbările de mediu. Clivajul și fractura descriu modul în care materialul se sparge, iar tenacitatea / rezistența la deformare — cum reacționează la îndoire, tăiere sau zdrobire.
| Proprietate | Ce descrie | Valoarea identificării | Precauții la testare |
|---|---|---|---|
| Duritatea Mohs | Rezistența relativă la zgâriere de către un alt material. | Separă materiale foarte diferite și permite prezicerea uzurii suprafeței. | Scala este neliniară; testarea deteriorează suprafața și nu poate diferenția exemplarele naturale de cele sintetice. |
| Tenacitate / rezistență la fisurare | Rezistența la ciobire, fisurare și fracturare la impact. | Ajută la explicarea de ce jadul poate fi mai durabil decât pietrele prețioase mai dure, dar fragile. | Nu testați prin lovire, îndoire sau aruncare a obiectului. |
| Clivaj | Planuri preferate de slăbiciune atomică pe care cristalul poate cliva. | Suprafețele de clivaj existente pot confirma topazul, fluorita, calcitul, feldspatul, diamantul și alte identități. | Formarea clivajului este distructivă; folosiți fracturi naturale și microscopie. |
| Fractură | Fractură necontrolată de clivaj, cum ar fi fractura conchoidală, neregulată, cu cioburi sau zimțată. | Fractura conchoidală a sticlei și cuarțului, clivajul fibros și fracturile agregatelor granulate oferă context. | Polizarea, abraziunea, rășina și deteriorările anterioare pot ascunde suprafața inițială. |
| Rezistența la deformare | Comportament mecanic fragil, maleabil, tăietor, flexibil, elastic sau fibros. | Util pentru metale, zirconiu, ipsos, jad, materiale organice și agregate fibroase. | Îndoirea sau tăierea directă nu sunt potrivite pentru obiecte finite. |
| Stabilitate | Rezistență la căldură, lumină, substanțe chimice, umiditate și radiații. | Ajută la alegerea întreținerii și poate dezvălui sensibilitatea la prelucrare sau componente reactive. | Nu supuneți în mod conștient eșantionul la condiții dăunătoare ca test de identificare. |
Dur, dar exfoliant
Diamantul, topazul și corindonul sunt foarte rezistente la zgâriere, dar exfolierea, incluziunile sau fragilitatea pot duce totuși la ciobiri.
Mai moale, dar suficient de rezistent pentru utilizare
Jadul și nefritul capătă o rezistență excepțională datorită texturilor intercalate, deși duritatea lor este mai mică decât a corindonului sau diamantului.
Lipsa exfolierii nu înseamnă indestructibilitate
Cuarțul nu are exfoliere, dar poate fractura conchoidal, mai ales în zone subțiri, fisuri deschise și muchii ascuțite ale fațetelor.
Rezistența agregatelor variază
Calcedonia densă, turcoazul poros, un eșantion de matrice friabilă și compozitul legat cu rășină pot avea culori similare, dar reacționează foarte diferit la presiune.
Prelucrarea schimbă întreținerea
Umpluturile fisurilor, uleiul, ceara, rășina, acoperirea, suportul și adezivii pot fi mai puțin stabili decât piatra prețioasă principală.
Observați, nu provocați
Folosiți uzura existentă, lustruirea, zgârieturile, exfolierea, fracturile și deteriorările. Marca diagnostică pe care o creați este, de asemenea, o pierdere ireversibilă.
Caracteristici suplimentare și instrumente manuale specializate
Aceste metode pot fi decisive pentru anumite probleme, dar nu ar trebui considerate testere universale pentru pietre. Valoarea lor depinde de comparații strict definite și condiții controlate.
Magnetism
Atracția magnetică calibrată poate reflecta prezența fierului, manganului, nichelului, cobaltului, incluziunilor sau componentelor metalice. Este cea mai utilă în comparație cu etaloane cunoscute.
Conductivitate termică și electrică
Testere specializate diferențiază diamantul de multe imitații. Moissanitul complică testarea doar termică, astfel că se folosește o reacție electrică combinată sau o verificare specială.
Imersiune
Un lichid cu indice de refracție apropiat de cel al pietrei reduce reflexiile de suprafață și evidențiază zonarea, creșterea curbată, adâncimea difuziei, umplutura și straturile compozite.
Filtre de culoare
Filtrele „Chelsea“ și altele modifică echilibrul lungimilor de undă transmise. Reacția poate ajuta la anumite separări, dar se suprapune larg și nu ar trebui să fie niciodată singura dovadă.
Agregate, roci, gemme opace, materiale organice și sticlă
Multe materiale vândute ca cristale nu sunt cristale transparente individuale. Pentru calcedonie, jad, lazurit, turcoaz, opal, perlă, chihlimbar, obsidian, material fosil și roci mixte sunt necesare metode de proprietăți adaptate structurii agregate, porozității, chimiei organice sau comportamentului amorf.
Agregate microcristaline
Calcedonie și agat oferă adesea IR punctual aproape de familia cuarțului, densitate specifică medie mai mică decât cuarțul macrocristalin și reacție agregată la polariscope.
Roci intercalate
Jad de jad, nefrit, lazurit și alte roci leagă granule, fibre sau mai mulți minereuri. IR punctual și densitatea specifică descriu materialul mediu, nu o orientare optică clară.
Pietre decorative poroase
Turcoaz, magnezit, halit, crisocola și materiale reconstruite pot absorbi lichid, vopsea, ulei și polimer. Evitați testele de contact și imersie care modifică obiectul.
Opal și dioxid de siliciu amorf
Opalul nu are o ordine cristalină pe distanțe lungi și se comportă de obicei izotropic sau ca un agregat. Conținutul de apă, porozitatea, matricea și structura agregată influențează densitatea specifică și IR.
Gemme organice și biogene
Pentru chihlimbar, perlă, coral, scoică și gagat sunt necesare metode de contact mai blânde. Structura stratificată, fluorescența, densitatea specifică, microscopie și analiza în infraroșu sunt adesea mai importante decât duritatea.
Sticlă naturală și fabricată
Sticla este amorfă și cu refracție unică, dar poate prezenta tensiune. IR și densitatea specifică variază mult în funcție de compoziție, astfel că bulele și structurile de curgere trebuie corelate cu proprietățile măsurate.
| Tipul obiectului | Cele mai utile dovezi obișnuite | Limitare frecventă |
|---|---|---|
| Cabochon lustruit | IR punctual, IR când este sigur, fenomene optice mobile, spectru, UV și microscopie. | Curburile împiedică citirile complete ale refractometrului; baza poate fi ascunsă. |
| Mărgea sau colier | Microscopie a găurilor de foraj, greutate specifică comparativă, IR punctual, spectru, UV și repetarea modelului. | Fir, vopsea, ceară, elastic și mărgele mixte interferează cu imersia și IR. |
| Carving opac | Luciu, structură, IR când este sigur, magnetism, UV, spectru reflectat și Raman, dacă este necesar. | Nu transmite lumină; lustruirea suprafeței poate ascunde granulația și structura compozită. |
| Cristal brut | Habitus, exfoliere, luciu, spectru, polariscope prin zone transparente, densitate și spectroscopie. | Nu există suprafață de contact lustruită pentru măsurarea IR, iar matricea sau scoarța de alterare sunt variabile. |
| Probă cu matrice | Microscopie, asociații minerale, spectroscopie localizată, comparație UV și proveniență. | Indicele de refracție (IR) și magnetismul întregului obiect reflectă mai multe materiale. |
| Organice gemă | Microscopie, SG cu precauție, UV, structură și analiză în infraroșu sau Raman. | Căldura, solventul, lichidul de contact, apa și presiunea pot deteriora. |
Pietre montate, monturi închise și limitări ale testării
Montura poate ascunde suprafețe și margini necesare instrumentelor obișnuite. Rezultatul corect poate fi o familie preliminară de materiale și o limită documentată, nu o identificare completă nejustificată.
Acces la refractometru
Doar fața deschisă plată poate atinge prisma. Metalul, marginile înalte, cupolele curbate și spatele închis pot împiedica o măsurare utilă.
Densitatea relativă nu este disponibilă
Cântarele măsoară piatra împreună cu metalul, aliajul, adezivii și alte componente. SG hidrostatic nu este de obicei potrivit pentru bijuteriile montate.
Polarizarea este blocată
Spatele închis și metalul reduc lumina transmisă și pot afecta orientarea față de axa optică.
Montura schimbă culoarea
Folia, metalul reflectorizant, fundalul întunecat, emailul, coroziunea și pietrele înconjurătoare pot intensifica sau modifica culoarea de sus.
Interferențe de fluorescență
Adezivi, umpluturi, folie, email, acoperiri și reziduuri de curățare pot străluci mai puternic decât piatra.
Scoaterea este o decizie de conservare
Folie antică, suporturi fragile, scalabilitate, email și construcție istorică pot fi deteriorate. Gemologul și bijutierul trebuie să evalueze dacă este necesară scoaterea.
Ierarhia dovezilor pentru piatra montată
Folosiți informațiile disponibile și marcați fiecare concluzie după nivelul său de încredere.
- DirectSuprafață vizibilă, margine, incluziuni, spectru, model UV și orice RI disponibil.
- ComparativCuloare, luciu, dublare, pleocroism, fluorescență și reacție comparativ cu pietre cunoscute.
- LimitatSG, microscopie completă a pavilionului, examinarea completă a benzii, figura optică și îmbinări ascunse.
- PreliminarFamilia materialului corespunde dovezilor disponibile, dar nu este complet confirmată.
- LaboratorSpectroscopie fără contact, imagistică și chimie pot rezolva probleme fără a scoate piatra.
- ConservareConstrucția istorică poate fi mai importantă decât efectuarea unui test suplimentar.
Comparație a proprietăților gemologice selectate
Valorile de mai jos sunt intervale aproximative pentru comparație pentru materiale gemologice comune. Compoziția, varietatea, tratamentul, structura, temperatura și metoda de măsurare pot modifica valorile. Folosiți-le pentru a verifica consistența, nu pentru a determina identitatea bazându-vă pe un singur număr.
| Material | Indice de refracție | Dublă refracție / reacție optică | Densitate relativă | Note utile pentru separare |
|---|---|---|---|---|
| Cuarț | Aproximativ 1,544–1,553 | BR aproximativ 0,009; uniax pozitiv | Aproximativ 2,65–2,66 | DR, dar slab; RI sticlei se poate suprapune, dar este izotrop și adesea diferă în SG și incluziuni. |
| Calcedonie / agat | RI punctual frecvent aproximativ 1,53–1,54 | Reacție agregată; microstructură de cuarț | Aproximativ 2,58–2,64 | Indice punctiform larg sau neclar; culoarea și porozitatea sunt adesea importante. |
| Calcit | Aproximativ 1,486–1,658 | BR foarte mare aproximativ 0,172; uniaxial negativ | Aproximativ 2,71 | Dublare excepțională și exfoliere perfectă; mult mai moale decât cuarțul. |
| Fluorit | Aproximativ 1,434 | Refringent simplu | Aproximativ 3,18 | RI mic, dar densitate relativ mare; exfoliere perfectă și fluorescență variabilă. |
| Grupul berilului | Frecvent aproximativ 1,57–1,60 | BR mic, de obicei aproximativ 0,005–0,009; uniaxial negativ | Aproximativ 2,67–2,90 | Varietatea și conținutul de elemente alcaline modifică valorile; umplerea smaraldului poate afecta mai mult microscopul decât RI. |
| Corindon | Aproximativ 1,762–1,770 | BR aproximativ 0,008–0,010; uniaxial negativ | Aproximativ 4,00 | Rubinul și safirul naturale și sintetice împărtășesc aceste proprietăți principale. |
| Spinel | Frecvent aproximativ 1,718, depinde de compoziție | Refringent simplu; poate prezenta ADR | Aproximativ 3,58–3,63 | Se diferențiază de corindon prin comportamentul SR și RI/SG mai mici. |
| Grupul granatului | Aproximativ 1,73–1,89, în funcție de tip | Refringent simplu; în unele varietăți ADR frecvent | Aproximativ 3,5–4,3 | Tendințele RI și SG ajută la diferențierea tipurilor de granat, dar intervalele se suprapun. |
| Topaz | Aproximativ 1,609–1,643 | BR aproximativ 0,008–0,011; biaxial pozitiv | Aproximativ 3,49–3,57 | Densitate mai mare și exfoliere perfectă îl diferențiază de cuarț și multe sticle. |
| Grupul turmalinei | Aproximativ 1,61–1,67 | BR frecvent mediu sau mare; uniaxial negativ | Aproximativ 2,82–3,32 | Pleocroism puternic caracteristic și intervale dependente de compoziție. |
| Peridot | Aproximativ 1,635–1,690 | BR mare aproximativ 0,035–0,052; biaxial pozitiv | Aproximativ 3,27–3,48 | Dublare puternică, spectru de fier și incluziuni caracteristice ajută la confirmarea identității. |
| Zircon | Aproximativ 1,81–2,02 în material de tip înalt; mai puțin în pietrele metamictice | Posibil BR mare; uniaxial pozitiv | Aproximativ 3,9–4,7 | Dublare puternică și luciu intens; deteriorările prin radiații sunt însoțite de scăderea proprietăților. |
| Jad jadeitic | RI punctual frecvent aproximativ 1,66–1,68 | Agregat | Aproximativ 3,30–3,38 | RI și SG mai mari decât la nefrit; pentru prelucrare polimerică poate fi necesar test infraroșu. |
| Jad nefritic | RI punctual frecvent aproximativ 1,60–1,63 | Agregat fibros | Aproximativ 2,90–3,10 | Duritate excepțională și textură fibrosă îl diferențiază de multe înlocuitoare. |
| Opal | Larg aproximativ 1,37–1,52 | De obicei izotrop sau agregat | Aproximativ 1,98–2,25 | Conținutul de apă, porozitatea, matricea și agregarea creează o variație largă. |
| Diamant | Aproximativ 2,417 | Refringent simplu | Aproximativ 3,52 | Peste limita refractometrului standard; se folosesc verificări termice/electrice și extinse. |
| Cubic zirconia | Aproximativ 2,15–2,18 | Refringent simplu | Aproximativ 5,6–6,0 | Densitate foarte mare și dispersie puternică îl diferențiază de diamant. |
| Moissanit | Aproximativ 2,65–2,69 | Dublu refringent; dublare puternică în multe orientări | Aproximativ 3,22 | Reacția termică se suprapune cu cea a diamantului; sunt separate prin teste electrice și optice. |
| Sticlă de incluziuni frecventă | Aproximativ 1,45–1,80 sau mai mult, în funcție de compoziție | Izotrop; posibil ADR legat de tensiune | Aproximativ 2,2–4,5 sau mai mult | Compoziția variază mult; bulele, curgerea, suprafețele formate, RI și SG trebuie să fie compatibile între ele. |
Valorile de comparație sunt rotunjite conștient și, când o distincție apropiată este importantă, ar trebui verificate cu date profesionale specifice materialului.
Cum combinările de proprietăți rezolvă distincțiile frecvente
Secvența utilă a proprietăților este aleasă în funcție de explicațiile concurente. Exemplele următoare arată cum fiecare rezultat nou reduce posibilitățile rămase.
Piatra roșie transparentă
Întrebare: rubin, spinel, granat, sticlă sau echivalent sintetic?
Secvență: poliariskop → RI → SG → spectru → microscopie.
Distincția principală: corindonul este DR la RI 1,76; spinelul și granatul sunt SR cu RI și SG diferite.
Piatra fațetată albastru-violet
Întrebare: tanzanit, safir, iolit, spinel sau sticlă?
Secvență: dichroscop → RI → caracter optic → SG → spectru.
Distincția principală: tanzanitul este puternic tricroic și biaxial; spinelul și sticla sunt izotropice.
Piatra briliantă incoloră
Întrebare: diamant, moissanit, CZ, zircon, topaz sau sticlă?
Secvență: luciu și dublare → test termic / electric → SG, unde este potrivit → spectroscopie.
Distincția principală: CZ este foarte dens; moissanitul este DR; diamantul este SR și foarte conductor termic.
Cabochon verde
Întrebare: jad, nefrit, serpentină, cuarț, sticlă sau compozit polimeric?
Secvență: RI punctual → SG când este sigur → reacție agregată → microscopie → spectru / FTIR.
Distincția principală: jadul are de obicei RI și SG mai mari decât nefritul.
Piatra violet transparentă
Întrebare: ametist, fluorit, sticlă, cuarț sintetic sau material tratat?
Secvență: poliariskop → RI → SG → spectru → semne de creștere.
Distincția principală: fluoritul este SR cu RI mic și SG mai mare; cuarțul este DR la RI 1,54.
Mărgea opacă albastru-verzuie
Întrebare: turcoaz, halit vopsit, magnezit, sticlă, ceramică sau rășină?
Secvență: microscopie a găurilor de foraj → RI punctual → SG doar dacă este sigur → UV → Raman / FTIR, dacă nu este rezolvat.
Distincția principală: tratamentul și porozitatea pot fi mai importante decât o singură proprietate medie.
Exemplu: piatră roșie fațetată
Fiecare observație modifică probabilitatea identităților concurente, fără a pretinde să demonstreze mai mult decât dovedește de fapt.
- Poliariskopas: DRElimină sticla obișnuită, spinelul și granatul ca explicații simple.
- RI 1,762–1,770Susține puternic corindonul, nu turmalina roșie, topazul sau cuarțul.
- SG în jur de 4,00Corespunde corindonului și contrazice multe alternative cu densitate mai mică.
- Spectrul cromuluiSusține culoarea rubinului în baza corindonului identificat.
- MicroscopiePoate arăta dovezi naturale, de sinteză prin flacără, flux, hidrotermale, umplere sau legate de încălzire.
- Limita finalăProprietățile de bază identifică rubinul ca fiind corindon; pentru originea naturală și tratament poate fi necesară totuși analiza unui specialist.
De ce proprietățile de bază adesea nu rezolvă întrebările despre origine sau tratament
Cristalul crescut în laborator este creat pentru a imita compoziția și structura mineralului natural. Rubinul sintetic este corindon; smaraldul sintetic este beril; cuarțul sintetic hidrotermal este cuarț. Prin urmare, indicii lor de refracție, birifringenta, natura optică, densitatea relativă, duritatea și multe spectre se suprapun cu omologii naturali.
Tratamentele pot fi la fel de subtile. Încălzirea poate rearanja defectele sau incluziunile, fără a schimba esențial RI-ul masiv sau SG-ul. Irradierea poate crea centre de culoare, păstrând identitatea materialului de bază. Uleiul și rășina ocupă fisurile, fără a înlocui întregul cristal. Difuzia poate afecta doar un strat superficial superficial. Setul de proprietăți poate determina materialul de bază, iar microscopie și spectroscopia avansată — ce i s-a întâmplat.
Natural și sintetic
Proprietățile de bază determină tipul. Zonarea creșterii, incluziunile, legăturile cristalului sămânță, fotoluminescența, semnele în infraroșu, chimia urmelor și datele comparative pot determina originea.
Încălzirea
RI și SG rămân adesea în limitele intervalului brut. Incluziile modificate, reacția UV, semnele de absorbție și spectrele extinse pot oferi dovezi.
Irradierea
Proprietățile materialului de bază rămân ca ale unei pietre prețioase. Mai importante sunt spectroscopia centrilor de culoare, stabilitatea, zonarea și istoricul tratamentului.
Umplerea fisurilor
RI-ul materialului de bază poate rămâne lizibil, iar umplutura creează efecte de strălucire, bule, fluorescență localizată și meniscuri care ating suprafața.
Acoperire și difuzie
Un strat superficial poate schimba culoarea văzută de sus, iar substratul își păstrează proprietățile masive inițiale. Uzura marginilor, imersia și analiza suprafeței sunt importante.
Originea geografică
Caracteristicile obișnuite se suprapun între zăcăminte. Originea este o opinie comparativă a expertului, bazată pe incluziuni, chimie, spectre și populații comparative documentate.
Greșeli frecvente în testare și reguli care nu funcționează
„Un număr precis dovedește identitatea.“
Valorile din manual sunt intervale. Compoziția, temperatura, orientarea, incluziunile, porozitatea, prelucrarea și tehnica pot modifica măsurarea.
„O piatră care rămâne întunecată este sticlă.”
Diamantul, spinelul, granatul, cubic zirconia și alți cristali cubici sunt de asemenea birifringenti. O piatră DR poate rămâne întunecată pe direcția axei optice.
„Două umbre înseamnă întotdeauna cristal DR.”
Contactul slab, granulele agregatului, acoperirea, zgârieturile și semnalul punctiform neclar pot crea mai multe limite. Confirmați prin rotire și polariscop.
„Strălucirea dovedește originea naturală.”
Obiectele naturale, sintetice, prelucrate, sticla, rășina, umplutura, adezivii și acoperirea pot fluoresce. Distribuția și alte caracteristici sunt importante.
„Greutatea înseamnă autentic.”
Sticla de plumb, cubic zirconia, compozitele pe bază de metal și sinteticele dense pot fi mai grele decât gema imitată.
„Duritatea separă naturalul de sintetic.”
Potriviri ale aceleiași specii au aceeași duritate. Testele de zgâriere deteriorează obiectul și contribuie puțin la dovezile de origine.
„Fără spectru — fără identificare.”
Unele materiale prezintă o absorbție slabă sau largă. RI, SG, optica, microscopie și spectroscopie avansată pot fi dovezi mai puternice.
„Precizia instrumentului înseamnă acuratețe.”
Un ecran cu trei cifre după virgulă poate totuși să greșească din cauza calibrării, contactului, bulelor, eșantionului necorespunzător sau erorii observatorului.
„Rezultatele pietrei montate descriu doar piatra.”
Metalul, adezivii, baza, folia și gemele vecine pot domina greutatea, fluorescența, culoarea, magnetismul și reacția termică.
„Fiecare piatră trebuie testată cu fiecare test.”
O gemologie bună alege doar testele aplicabile. Apa, lichidul de contact, UV, presiunea și sondele pot deteriora obiectele sensibile.
„Tabelul de caracteristici înlocuiește microscopul.”
Cifrele stabilesc familiile de materiale; incluziunile, joncțiunile, umplutura, creșterea și restaurarea explică originea și construcția.
„Incertitudinea înseamnă eșec.”
O concluzie preliminară clar definită este mai fiabilă decât presupunerea speciei, prelucrării sau locației dincolo de date.
Documentați setul de caracteristici
Înregistrarea completă permite altui cercetător să înțeleagă eșantionul, să repete măsurarea și să vadă de ce concluzia se oprește acolo unde se oprește.
Obiect și afirmație
Notați identitatea specificată, afirmația de naturalitate sau sintetic, dezvăluirea prelucrării, locația, construcția, dimensiunile, masa, montura și starea.
Instrument și calibrare
Notați modelul sau tipul instrumentului, iluminarea, etalonul, rezoluția scalei, rezultatul calibrării și data.
Orientare și suprafață
Indicați care fațetă, suprafața cabochonului, axa, suprafața sau orificiul de foraj au fost testate și dacă au fost lustruite, curbate, acoperite sau deteriorate.
Rezultate inițiale
Păstrează fiecare RI, SG, UV, spectru, polarizare, pleocroism și observație suplimentară înainte de a o transforma în denumire.
Incerta și interferențe
Notează bulele, contactul slab, porozitatea, montarea, matricea, transparența scăzută, măsurătorile peste limită, temperatura și dispersia repetărilor.
Concluzie și test următor
Separă identitatea confirmată a materialului de întrebările nerezolvate privind originea, tratamentul, locația și construcția.
| Element înregistrat | Formulare exemplu | Valoare interpretativă |
|---|---|---|
| Starea probei | „Oval liber, curat și uscat; pavilion lustruit; o fisură care atinge o suprafață; nu se observă acoperiri.” | Definește dacă testele de contact și imersie sunt adecvate. |
| Indice de refracție | „1,762–1,770 din trei fațete ale pavilionului; margini clare; repetabilitate ±0,001.” | Oferă interval, suprafață și precizie, nu o singură valoare izolată. |
| Polarizare | „DR; patru cicluri lumină-umbră la 360°; figură uniaxială parțială.” | Leagă comportamentul optic de simetria cristalului. |
| Pleocroism | „Dichroscop purpuriu-roșu mediu / roșu-portocaliu; cel mai puternic de-a lungul benzii.” | Notează direcția culorii și geometria observației. |
| Densitate relativă | „3,99, 4,01, 4,00 prin cântărire hidrostatică; bule eliminate; balanță de 0,001 ct.” | Arată repetabilitatea și calitatea metodei. |
| Spectru | „Linii roșii asociate cu cromul și o absorbție largă verde-galbenă în lumină transmisă.” | Leagă centrul de colorare de materialul principal identificat. |
| UV | „LW: roșu mediu, uniform; SW: roșu slab; fără strălucire.” | Separă lungimea de undă, intensitatea, distribuția și fosforescența. |
| Concluzie | „Rubin, corindon; originea naturală sau sintetică și încălzirea nu sunt rezolvate prin proprietăți obișnuite.” | Indică ce măsurătorile determină și ce nu. |
Întrebări frecvente
Ce sunt proprietățile gemologice?
Acestea sunt caracteristici fizice și optice repetabile — cum ar fi indicele de refracție, densitatea relativă, aspectul optic, dublă refracție, pleocroism, spectrul de absorbție, fluorescența, duritatea, exfolierea și tenacitatea — care ajută la identificarea și diferențierea materialelor prețioase.
Poate un singur test gemologic să identifice fiecare piatră?
Nu. O singură măsurătoare poate limita opțiunile, dar identificarea sigură combină de obicei mai multe observații și măsurători independente.
Care test obișnuit este cel mai informativ?
Pentru o piatră liberă, transparentă, cu o suprafață bine lustruită, indicele de refracție este adesea cea mai puternică proprietate obișnuită. Utilitatea sa scade când piatra este netratată, curbată, poroasă, opacă, montată, acoperită sau peste limita instrumentului.
Ce măsoară indicele de refracție?
Descrie cât de mult încetinește și refractă lumina când pătrunde în material. Refractometrul pentru pietre măsoară unghiul critic format la contactul dintre piatră, lichidul de contact și prisma instrumentului.
De ce se folosește lichid de contact în refractometru?
Lichidul elimină spațiul de aer și unește optic suprafața lustruită a pietrei cu prisma refractometrului. Trebuie folosit cu moderație; nu este potrivit pentru unele materiale poroase, organice, acoperite, compuse sau sensibile la întreținere.
Ce este măsurarea punctiformă a indicelui de refracție?
Este o măsură aproximativă a indicelui de refracție obținută dintr-un punct mic curbat sau lustruit când nu se poate citi întreaga limită a umbrei. Este utilă pentru cabochonuri și agregate, dar are o incertitudine mai mare.
Ce înseamnă „peste limită”?
Multe refractometre standard nu pot afișa valori peste aproximativ 1,81. Câmpul întunecat fără o limită clară poate indica o piatră cu indice de refracție mai mare, contact slab, suprafață necorespunzătoare sau o problemă a instrumentului, deci sunt necesare alte teste.
Ce este birafranța?
Birafranța este diferența numerică dintre cel mai mare și cel mai mic indice de refracție anizotrop al unei pietre. Reflectă descompunerea luminii în două raze care călătoresc cu viteze diferite.
Este dublarea vizibilă același lucru cu birafranța?
Dublarea vizibilă a fețelor posterioare este o manifestare a dublului refracție, dar vizibilitatea sa depinde de birafranță, șlefuire, orientare, adâncimea fețelor și direcția de privire. O birafranță mică poate să nu pară dublă.
Ce este uniaxial birafrant?
Un material uniaxial birafrant transmite lumina cu un singur indice de refracție în toate direcțiile. Cristalele cubice și materialele amorfe sunt de obicei uniaxial birafrante, deși tensiunea poate crea efecte anormale de polarizare.
Ce este dublul refracție?
Un cristal birafrant descompune lumina în două raze polarizate. Sistemele cristaline necubice sunt anizotrope și de obicei prezintă acest comportament, cu excepția direcțiilor optice speciale.
Ce arată polariscope-ul?
Arată cum se comportă piatra între polarizatoare încrucișate. Piatra poate rămâne întunecată, poate alterna între lumină și întuneric în timpul rotației, poate rămâne larg luminată ca un agregat sau poate arăta modele de tensiune anormală.
O piatră care rămâne întunecată în polariscope este neapărat sticlă?
Nu. Cristalele cubice, cum ar fi spinelul, granatul și diamantul, sunt de asemenea uniaxial birafrante. O piatră birafrantă privită exact de-a lungul axei optice poate rămâne întunecată, deci trebuie înclinată și verificată din nou.
Ce este dublul refracție anormală?
Este un model de lumină legat de tensiuni în material, care în mod normal este uniaxial birafrant. Sticla poate arăta tensiuni ondulate, iar unele granate și spineluri pot prezenta reacții în dungi încrucișate sau mozaic. Acest lucru nu trebuie confundat cu comportamentul anizotrop normal.
Ce este o figură optică?
Este un model de interferență observat prin conoscop atunci când piatra este privită aproape de axa optică. Modelul poate confirma natura optică uniaxială sau biaxială, iar tehnica adecvată poate evidenția și semnul optic.
Kas yra pleochroizmas?
Pleochroizmas yra kūno spalvos kitimas pagal kristalografinę kryptį, kurį sukelia nuo krypties priklausanti absorbcija anizotropiniuose spalvotuose brangakmeniuose.
Ar stiklas gali rodyti pleochroizmą?
Amorfinis stiklas negali rodyti tikro kristalografinio pleochroizmo. Netolygi spalva, pagrindas, danga, atspindžiai ir įtempis gali sukelti kryptinius pokyčius, kuriuos reikia atskirti.
Ką daro dichroskopas?
Jis atskiria dvi poliarizuotų virpesių kryptis ir pateikia jų spalvas šalia viena kitos. Sukant brangakmenį lengviau rasti stipriausią pleochroinį kontrastą.
Ar matomo pleochroizmo nebuvimas įrodo, kad medžiaga yra izotropinė?
Ne. Pleochroizmas gali būti per silpnas, akmuo gali būti blyškus, žiūrėjimo kryptis nepalanki arba šlifavimas gali maišyti spalvas. Poliariskopo ir refraktometro įrodymai yra stipresni.
Kas yra santykinis tankis?
Santykinis tankis išreiškia tankį vandens atžvilgiu. Tankus brangakmenis sveria daugiau nei tokio pat tūrio mažesnio tankio brangakmenis.
Kaip apskaičiuojamas hidrostatinis santykinis tankis?
Pasverkite objektą ore ir pakabintą vandenyje, tada svorį ore padalinkite iš dviejų rodmenų skirtumo. Tikslumas priklauso nuo svarstyklių skiriamosios gebos, stabilaus pakabinimo, burbuliukų pašalinimo ir temperatūros.
Ar kiekvieną akmenį galima sverti hidrostatiniu būdu?
Ne. Vandeniui jautrūs, porėti, trapūs, suversti, klijuoti, užpildyti, su pagrindu, tuščiaviduriai, kompozitiniai ar istoriškai svarbūs objektai gali būti pažeisti arba duoti nepatikimus rezultatus.
Kodėl oro burbuliukai svarbūs santykinio tankio testavime?
Burbuliukas padidina plūdrumą ir sumažina povandeninį svorį, todėl SG rezultatas tampa per mažas.
Ar svoris rankoje gali pakeisti santykinį tankį?
Tik esant labai dideliems tankio skirtumams. Žmogiškas palyginimas yra subjektyvus ir priklauso nuo dydžio, įtvirtinimo, ertmių, matricos ir lūkesčių.
Ką rodo rankinis spektroskopas?
Jis išskaido perduotą arba atspindėtą šviesą į matomą spektrą, kad būtų galima stebėti absorbcijos linijas, juostas ir nukirtimus. Šie požymiai gali atskleisti chromą, kobaltą, geležį, manganą, retųjų žemių elementus ar kitas spalvos priežastis.
Ar kiekvienas brangakmenis rodo matomą diagnostinį spektrą?
Ne. Kai kurie akmenys yra per blyškūs, tamsūs, maži, neskaidrūs arba silpnai sugeriantys, o daugelis medžiagų rodo tik plačią arba nediagnostinę absorbciją.
Kas yra fluorescencija?
Tai matoma šviesa, išspinduliuojama, kai medžiagą sužadina ultravioletinė arba kita energinga šviesa. Užrašoma spalva, intensyvumas, pasiskirstymas ir reakcija į bangos ilgį.
Kas yra fosforescencija?
Tai emisija, kuri tęsiasi pašalinus sužadinimo šaltinį. Trukmė ir spalva gali būti naudingi kai kuriose medžiagose, bet nėra universalūs identifikatoriai.
Ar UV fluorescencija gali įrodyti, kad akmuo yra natūralus?
Nu. Natūralūs brangakmeniai, sintetiniai, stiklas, derva, užpildai, dangos, klijai ir apdorojimai gali fluorescuoti arba likti inertiniai.
De ce comparați UV cu lungime de undă lungă și scurtă?
Diferiți activatori, inhibitori, istorii de creștere, tratamente și umpluturi pot reacționa diferit la aproximativ 365 nm și 254 nm. Compararea poate fi mai informativă decât orice reacție individuală.
Este duritatea un test bun de autenticitate?
Duritatea poate diferenția materiale foarte diferite pe materie primă nefolosită, dar testul de zgâriere deteriorează obiectele finite și nu poate distinge versiunile naturale de cele sintetice ale aceleiași specii.
Care este diferența dintre duritate și tenacitate?
Duritatea este rezistența la zgâriere; tenacitatea — rezistența la fracturare sau ciobire. Diamantul este cea mai dură piatră prețioasă comună, dar poate să se spargă sau să ciobească.
Ce este stabilitatea în gemologie?
Stabilitatea descrie rezistența la căldură, lumină, substanțe chimice, umiditate și schimbări de mediu. Ea influențează întreținerea chiar și când duritatea și tenacitatea sunt mari.
Poate clivajul să ajute la identificarea unei pietre prețioase?
Direcția și calitatea clivajului pot ajuta la identificare, dar crearea intenționată a suprafețelor de clivaj este o acțiune distructivă. În schimb, folosiți fracturi existente, planuri interne și orientarea cunoscută a cristalului.
Poate magnetismul să identifice o piatră prețioasă?
Reacția magnetică poate ajuta la identificarea unor pietre prețioase ce conțin fier sau mangan, dar reacțiile slabe necesită instrumente controlate și pot fi influențate de incluziuni, matrice sau monturi metalice.
Ce măsoară testerele de diamante?
Majoritatea testerelor portabile măsoară conductivitatea termică; unele măsoară și conductivitatea electrică. Sunt concepute pentru o problemă specifică de separare și nu identifică fiecare piatră incoloră.
Poate testerul termic să distingă diamantul de moissanit?
Doar conductivitatea termică poate să nu fie suficientă, deoarece moissanitul este de asemenea foarte conductor termic. Se folosește testarea combinată termică și electrică sau verificări specializate.
De ce este mai dificil să testezi pietrele montate?
Metalul poate bloca refractometrul, împiedica cântărirea hidrostatică, ascunde incluziunile și baza, contribui la fluorescență sau magnetism și limita accesul microscopic la pavilion și centură.
Cum se testează cabochonii opaci?
Pot fi combinate RI punctual, densitatea relativă când este sigură, reacția agregată, luciul, structura, spectrul în lumină reflectată, reacția UV, magnetismul, microscopie și testarea avansată Raman sau infraroșu.
Cum se diferențiază rocile și agregatele de cristalele individuale?
Conțin multe incluziuni sau fibre, adesea mai mult de un mineral. Reacția lor optică poate fi variată, agregată sau medie, iar SG și RI pot reflecta un amestec, nu o singură orientare cristalină.
Pot proprietățile principale să distingă rubinul natural de cel sintetic?
De obicei nu. Rubinul natural și cel sintetic sunt ambele corindon și au același RI, dublă refracție, SG, duritate, caracter optic și spectre asociate cromului. Sunt necesare semne de creștere și analize de laborator.
Pot proprietățile de bază să detecteze încălzirea?
Uneori modificările indirecte sunt vizibile la microscopie, UV sau spectre, dar multe pietre încălzite păstrează practic același RI și SG. Detectarea tratamentului poate necesita analize specializate.
Pot proprietățile de bază să determine originea geografică?
Rar. Concluziile privind proveniența se bazează pe imagini ale incluziunilor, chimia urmelor, spectroscopie, populații comparative și proveniență. RI și SG obișnuite determină de obicei materialul, nu mina.
Ce ar trebui notat împreună cu măsurarea?
Notați instrumentul, verificarea calibrării, starea pietrei, orientarea, suprafața utilizată, sursa de lumină, lichidul de contact dacă este relevant, condițiile de temperatură sau apă, măsurătorile inițiale, incertitudinea și orice motiv pentru care rezultatul poate fi compromis.
Care este regula de testare cea mai fiabilă?
Formulați întrebarea, examinați mai întâi, alegeți cel mai puțin invaziv test aplicabil, repetați măsurătorile în mai multe orientări, comparați proprietățile independente și indicați incertitudinea când datele nu susțin o concluzie completă.